Mesaje in categoria 'Entrepreneurship'
Cred ca una dintre cele mai importante tehnici de management, in special in perioadele de crestere si mai ales pe piete emergente, este utilizarea eficienta a backupului. Nu in sensul de date pe care le tragi pe dvd-uri and so on, ci backup la orice: oameni, furnizori, clienti, parteneri.
In practica, asta inseamna sa ai alternative la orice: nu iti convine furnizorul de internet, il schimbi; iti pleaca un om (indiferent ca e de la paza sau manager general), ai variante; nu te intelegi cu un client important, ai alternative (apropo de ce zicea Dragos Manac de impartirea riscurilor); te da proprietarul afara, ai varianta unde sa muti firma. Totul evident eficient, altfel spus minimizand pierderile.
Tot in practica, e evident insa ca backupul, care iti limiteaza pierderile, este in acelasi timp fff scump. Si aici vine rolul managerului/antreprenorului de a gasi echilibrul dintre risc total (zero backup, zero costuri suplimentare) si backup total (costuri mari, risc acoperit). Pentru ca amandoua extremele vin cu plusuri si minusuri; daca pt backup e mai clar, pt risc total marele plus este posibilitatea de crestere organica pe care ti-o da minimizarea costurilor si focusul pe dezvoltare, mai putin pe siguranta.
Cateva consecinte care pleaca de aici (random):
- dezechilibre pe piata de salarii - sunt multe industrii/nise in care se oferteaza salarii uriase pentru a umple rapid goluri care aduc pierderi mult mai mari. Practic lipsa backupului impune solutii rapide si scumpe, bune pe termen scurt, nu neaparat la fel si pe termen mediu/lung.
- falimente / caderi spectaculoase - stai intr-un singur client si l-ai pierdut, pa. Iti pleaca omul x care e cheie si n-ai inlocuitor, pa. Mi se pare interesant exemplul Merrill Lynch care a pierdut date si oameni in incidentul 9/11 (parca doua etaje), si a reusit totusi sa isi revina (nu stiu mai mult despre evolutia post 9/11, dar am fost sigur la momentul respectiv ca nu va mai exista, si uite ca exista si azi)
- cresteri spectaculoase - ambele extreme pot aduce cresterea; riscul total prin economia de timp si bani si prin libertatea unor decizii “extravagante”, iar backupul prin asigurarea continuitatii si sigurantei.
- dezechilibre in piata - in special pe zona de preturi, e vizibila mai ales in piete la inceput, unde un player care alege extrema risc total poate tine preturile jos, iar unul cu backup nu are justificare evidenta pt client (desi continuitatea/siguranta e o valoare adaugata fff mare, nu e asa vizibila/perceptibila). Sau alt player fara solutii de backup dupa un soc pentru care nu gaseste alternative incepe sa joace la alta masa.
Ei bine, nu exista retete privind echilibrul intre risc si backup. Iar timpul si focusul unui manager este si asa limitat. Si nici macar istoria nu iti da un best practice. Imi vine in minte Altex vs Flanco spre exemplu, unde tehnica riscului, desi a provocat pierderi, a fost factor decisiv in determinarea liderului pietei. Nu e insa valabil pe orice piata. Si nici macar pe aceeasi piata nu e neaparat repetabila.
In alta ordine de idei, nu stiu ce m-a apucat sa o dau in teorie. Pur si simplu e ceva ce ma tot mananca in ultimele saptamani. Mda, e vineri, stiu.
“Heavyweight Champion Of The World” - Reverend and the Makers
February 8th, 2008
…in povestea lui Alex Gavan, unul din alpinistii romani ai momentului, care la 24 de ani a urcat un optmiar in himalaya, care ne-a povestit duminica la Podio cat este antreprenoriat, cat curaj (ok, si nebunie) si cat project management in cucerirea unui varf. Cucerire care in cazul lui a durat un an si jumatate (dap, 18 luni).
Pe Alex il stiu de vreo trei-patru ani de pe cand lucra la Open Link ca biz dev man, si l-am prins si prin JCI la o intalnire parca. Acum insa a parasit lumea “corporatista”, si s-a dedicat alpinismului (de altitudine ma completeaza el) si fotografiei. Tocmai are o expozitie la Noi Art Cafe - si puteti sa mai vedeti din pozele lui (&more) si pe siteul lui cloudclimbing.ro.
So - enjoy the ride.
“virtual insanity” - jamiroquai
February 21st, 2007
A aparut “numarul doi al site-ului” iLeo (cum ar zice Orlando) - care are muulte interviuri video cu si despre bloggeri. Zoso zice ca el ar fi refuzat daca ar fi fost invitat si ca iLeo i-a cumparat pe bloggeri. Eu sunt printre “cumparati”.
Ce cred eu despre asta si despre iLeo?
iLeo s-a lansat acum vreo luna cu “nabadai” - toata lumea sarindu-le in cap ca siteul blocheaza calculatorul si este complet lipsit de usability. Ceea ce e perfect adevarat. Mie personal nu imi place nici macar conceptul, nu doar implementarea reprosata cel mai mult, dar tine de backgroundul si specializarea mea. In plus, eu ar “trebui” sa fiu si mai agresiv, pt ca iLeo concureaza intr-o masura mai mica sau mai mare cu Kinecto. Sau poate pentru ca Mugur ne-a “furat-o” pe Elis.
Evident, nu sunt suparat, ci dimpotriva, cred cu tarie ca investitiile agentiilor traditionale in interactive duc la cresterea credibilitatii pietei, si de aici a bugetelor. Loc in piata este suficient, mai ales ca deja au loc pozitionari de nisa si specializari. Wtf, eu am incercat si insistat in ultimii ani sa conving cateva agentii sa investeasca in interactive si sa isi faca divizii specializate. Concurenta creste piata, credeti-ma, am invatat asta pe cont propriu dupa ce am inaugurat cateva nise de-a lungul anilor.
Asa ca atunci cand Mugur m-a invitat sa facem interviul video (eu credeam ca e audio ca altfel imi faceam si eu o freza si mai de Johnny Bravo decat am avut) am acceptat. Mai mult, am vorbit cu Mugur despre cum ar trebui sa se pozitioneze iLeo, despre ce proiecte cred eu ca ar trebui sa ia, despre piata etc etc. Si le-am dat feedback direct pe cateva proiecte pe care au lucrat, inainte sau dupa lansare.
End of story.
“How peculiar” - Robbie Williams
February 21st, 2007
Interviu cu Cristian Bonciu, noul deputy GM al Netbridge:
“Pana acum, online-ul era dominat de antreprenori care aveau dinamism, aveau culoare, dar mai putin aveau - sa spunem - stiinta, mai putin aveau educatie, mai putin erau umblati pe la scoli de afaceri. In acest moment, cred ca un rezultat al acestei maturizari este aceasta aparitie a managerilor profesionisti, care gandesc internetul in primul rand ca o afacere si in al doilea rand ca un antreprenoriat.” (sursa: news365.ro)
Antreprenori, umblati pe la scoala, ca pierdeti painea.
Bonus:
“Pentru netBridge activitatea de publicitate este o activitate colaterala”
Yeah, baby, yeah…
“How Bizarre” - OMC
August 24th, 2006
Martin s-a intors luni din vacanta cu mai multa energie decat credeam, si mi-a transmis si mie instant. Si am reluat discutiile pe toate proiectele de care am vorbit in ultima vreme.
Azi am mai schimbat mailuri cu Dragos, inca in New York (the number one city for singles), despre un proiect la care dam drumul in septembrie.
In seara asta m-am intalnit cu Manafu si am discutat cateva idei si proiecte interesante. Chiar foaaarte interesante.
Pe urma am fost impreuna la sedinta bloggerilor si m-am “certat” cu Radu, care nu crede ca exista bani in online-ul romanesc si “alearga” spre US si Canada. (in paranteza am si depanat amintiri de prin anul 2000 cu Radu si Catalin legate de inceputurile lui Calin Fusu din biroul de la Green Hours).
Mai tarziu in noapte m-am intalnit cu Florin, care are planuri si proiecte in zona online - chiar misto si pe o nisa neatinsa de absolut nimeni acum (si care ar fi si greu de altfel de atins de cineva…).
De ieri mi-am evaluat si reevaluat ideile, si am continuat azi in discutii si intalniri si telefoane si emailuri. Pe scurt - woooow!!!
“Walk this way” - Aerosmith & Run DMC
July 27th, 2006
Manafu are scoop-ul: Val Voicu (sales manager la Imedia inca de la inceputuri) incepe AdEvolution, o agentie “in zona serviciilor creative dezvoltate in jurul mediilor interactive, in special Internet“. Inca nu stiu daca ramane sau nu si la Imedia.
Suna interesant, desi pozitionarea poate ascunde multe… S-ar putea sa concureze cu Kinecto (ceea ce ar fi benefic pentru ambii), sau cu companii de webdesign. Sau sa fie un alt nume dat brokerajului.
Bafta, Val!
“Sultans of Swing” - Dire Straits
July 26th, 2006
Aseara, printre picaturi, am urmarit in paralel Finala Cupei Romaniei (Rapid - National) si Finala Cupei Campionilor Europeni (Barcelona - Arsenal).
M-a frapat diferenta uriasa dintre cele doua meciuri, si nu atat ca valori (ceea ce e evident), ci mai ales ca viteza de joc. Mai concret - in Champions League se alearga 90 de minute cu sprinturi incredibile, la noi gafaie prin teren in treapta a doua de viteza.
Da, jucatorii de la Barelona sau Arsenal sunt mai motivati, de foarte multi bani si de altele. Insa au ajuns acolo, printre altele, pregatindu-se foarte mult din punct de vedere fizic, si sunt convins ca nu doar la antrenamentele oficiale. Si daca talentul nu il poti copia, antrenamentul fizic e disponibil tuturor fotbalistilor.
Insa, la fel ca si in antreprenoriat sau cariera, daca vrei sa ajungi un star, trebuie sa vrei sa tragi chiar si atunci cand nu esti impins de la spate de coach. Cel mai usor este sa te ascunzi in spatele unui “nu sunt motivat”, sau “nu mi-a zis sa fac asta sau cealalta” sau “sigur, ei performeaza pentru ca au mai multa experienta si sunt mai motivati, asa o sa fiu si eu cand ajung ca ei” sau “eu nu pot”.
Doar ca nu ajungi niciodata “ca ei” daca nu tragi singur.
Am dat de un citat bestial al lui Bill Crosby, ca raspuns la intrebarea cum ti-ai inceput cariera: “I started out as a child“.
Starurile nu au inceput ca staruri, ci ca necunoscuti care au muncit fara sa ii impinga cineva de la spate, zi de zi.
LATER EDIT: Nu, nu aceasta este calea recomandata pentru a ajunge un star. Dar merita citita.
May 18th, 2006
Cum recunosti un “great entrepreneur”? Pai il cam recunosti instant.
Nu am experienta lui Fred, insa o spune foarte bine - deja mi se construieste in minte persoana, si de cele mai multe ori pot sa trag o concluzie de la o prima intalnire fara sa gresesc prea mult.
As mai adauga - are o combinatie ciudata de modestie (pentru ca mereu tinde spre mai bine) si tupeu (pentru ca este sigur pe ce face si crede cu adevarat).
Foarte important: un great entrepreneur are TOATE elementele de mai jos, 7 din 8 nu sunt suficiente!
- Super bright, smartest person in the room syndrome
- Engaging, compelling, social personalities
- An insatiable passion for creating things
- An expertise and focus on the product
- The ability to rapidly mediate between the market and the development team
- A hunger for the big hit (ie the payday)
- A flair for PR and marketing
- The ability to listen to and really hear what others are saying
[via Fred]
April 12th, 2006
Acum vreo juma’ de an am cunoscut un super-antreprenor care tocmai voia sa lanseze o carte de management, dupa vreo zece carti de IT publicate si reusite (si dupa vreo cateva business-uri vandute). Si niciun publisher nu voia sa il accepte. De ce?
Cartea lui avea 20 de pagini.
Si minimul “acceptat” era 200. Si-a produs-o singur.
O alta companie, tot din US, si tot din IT, a lansat acum o luna o carte, si au ales tot varianta self-publishingului, mai mult - in format PDF. Care costa 19$ (sau 49$ varianta “de impartit cu 10 colegi”).
Modelul lor de copyright?
- “va rugam sa nu o impartiti cu colegii”
- pe fiecare pagina din PDF este automat generat textul “Copy created for numele tau”
Aici am si rezultate:
- 5.750 copii vandute in primele 30 de zile (din care 530 licenta de 10 copii)
- 120.000$ generati (100% ramanand la autori)
Genial.
UPDATE: Janos imi “sopteste” de lulu.com, un serviciu incredibil prin care poti publica o carte, tiparirea se face “la bucata” si in urma unei comenzi a clientului final (repet - chiar daca comanda o bucata), si autorul primeste 80% din pretul de vanzare… Wow!
April 3rd, 2006
Marti ma duc la Tom Peters, unul dintre putinii “guru” de care chiar imi place. Pentru ca desi face parte din scoala veche (si depasita), a reusit sa se adapteze si sa inteleaga, ca un vulpoi batran, ce se intampla acum… Plus ca are blog, e prieten cu Seth Godin si i-a luat un interviu lui Scoble (in fine, nu direct, dar oricum) 
Am auzit ca are un stil dur si arogant, insa doar pentru ca are dreptate. “It’s the people, stupid!” m-a marcat spre exemplu, si sugerez tuturor managerilor si antreprenorilor sa isi printeze citatul asta si sa si-l puna pe birou si sa nu-l uite niciodata. Pentru ca - da, are dreptate, de multe ori suntem (complet) stupizi.
Asteptarile mele (publice - hai sa vedem daca se indeplinesc):
- sa imi creasca nivelul de entuziasm (si adrenalina)
- sa invat cel putin 2 lucruri practice si aplicabile
- sa invat trucuri noi despre prezentari publice
- sa cunosc cel putin 25 oameni
So, daca mai vine cineva, dati-mi un semn pe mail sau in comentarii, sa ne vedem pe-acolo.
March 9th, 2006
Previous Posts
